Evenimentul zilei

Lun09162019

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Actualitate Justiție 5.000 de euro pentru investigarea ineficientă a maltratării. Moldova, condamnată din nou la CEDO

5.000 de euro pentru investigarea ineficientă a maltratării. Moldova, condamnată din nou la CEDO Recomandat

30 Mai 2018 - 
Foto: eurotv.md Foto: eurotv.md

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărârea în cauza Dornean c. Moldovei, cererea nr. 27810/07, prin care a constatat încălcarea Articolului 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, urmare a investigaţiei ineficiente a maltratării repetate a reclamantului de către fosta soţie şi cei trei copiii, şi a obligat Moldova să achite suma de 5.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 17.529 Lei cu titlu de costuri şi cheltuieli, informează lhr.md.

În fapt, reclamantul Leonid Dornean, este născut în anul 1971 şi locuieşte în localitatea Trinca, raionul Edineţ.

După divorţ, reclamantul a continuat să locuiască în anexa aceleiaşi case împreună cu fosta soţie şi cei trei copii ai săi, unii din ei fiind deja majori, cu care era în relaţii ostile.

La data de 30 mai 2005 reclamantul a sesizat Procuratura Generală, rezumând mai multe plângeri adresate anterior diferitor autorităţi, inclusiv poliţiei, privind maltratarea sa de către fosta soţie şi copii, distrugerea proprietăţii, şi omisiunea poliţiei de a reacţiona în vreun fel. Ca răspuns, la 21 iunie 2005, a fost informat că ordonanţa procuraturii de a nu iniţia urmărirea penală a fost anulată; şi că cauza a fost trimisă la reexaminare oficiului teritorial a procuraturii.

La data de 31 martie 2006 reclamantul a fost examinat de către un medic legist, care a constatat o excoriaţie pe mâna dreaptă, susţinând că a fost lovit de fiul său.

La data de 15 mai 2006 reclamantul a fost iarăşi examinat de un medic legist, care a constatat că trei dinţi erau slăbiţi şi a găsit o contuzie a unui deget la mâna dreaptă. El a explicat că a fost lovit iarăşi de către fiul său. La data de 26 iunie 2006 Procuratura Edineţ l-a informat pe reclamant că a decis să nu pornească o investigaţie privind pretinsul atac din partea fiului (D.V.).

Reclamantul a înaintat o altă plângere, la data de 31 august 2006, Procuraturii Edineţ, invocând că a fost iarăşi atacat de către copiii săi şi de către fosta soţie; în cadrul atacului ei de asemenea l-au ameninţat cu moartea şi că îi vor distruge sau arunca bunurile din locuinţă dacă nu părăseşte casa. El a depus o altă plângere la data de 19 septembrie 2006, dar a fost informat subsecvent că s-a decis să nu se iniţieze urmărirea penală.

Prin scrisoarea din 12 decembrie 2006 şeful poliţiei din Edineţ l-a informat pe fratele reclamantului că la o dată nespecificată, a avut loc o discuţie preventivă cu fost soţie a reclamantului şi că ea a fost avertizată oficial să-şi schimbe comportamentul faţă de reclamant şi fratele acesteia. La data de 27 decembrie 2006, reclamantul a pretins că fost soţie împreună cu copiii l-ar fi atacat în locuinţa acestora, fracturându-i cotul stâng. Potrivit reclamantului, el a chemat poliţia imediat după incident, dar i s-a comunicat că ei nu se ocupă de astfel de chestiuni. În ziua următoare a mers la un doctor, care l-a îndreptat la policlinica din Edineţ pentru examinare. Având rezultatele examinării, la data de 29 decembrie 2006, el s-a adresat unui medic legist.

Potrivit unui raport din 29 decembrie 2006 reclamantul a suferit o fractură la cotul stâng, confirmată de rezultatele medicale. Leziunea a fost de o severitate medie şi a cerut mai mult de 21 de zile de tratament. Potrivit raportului, leziunea a fost cauzată cu un obiect contondent, posibil în circumstanţele descrise de reclamant.

La data de 05 ianuarie 2007 reclamantul a depus o plângere la poliţie privind maltratarea sa de către fosta soţie şi cei trei copiii, inclusiv D.V. La data de 12 ianuarie 2007 el a fost informat că s-a decis să nu se iniţieze urmărirea penală. La data de 29 ianuarie 2007 judecătorul de instrucţie a respins plângerea reclamantului.

 

La data de 02 februarie 2007 un procuror a iniţiat o cauză penală pe faptul maltratării reclamantului. Au urmat un şir de măsuri de investigaţii, care s-au finalizat cu încetarea cauzei penale, invocându-se că leziunile au fost autoprovocate. Ulterior au urmat şi alte atacuri asupra reclamantului, fiind întocmite în acest sens rapoarte medicale, constatându-se leziuni şi excoriaţii, pretinzându-se că au fost cauzate de fosta soţie şi copiii săi.

În faţa Curţii reclamantul s-a plans, invocând Articolul 3 din Convenţie, că nu a avut loc o investigaţie eficientă a pretinselor maltratări.

Decizia Curţii

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 3 din Convenţie, sub aspect procedural, notând că la data de 05 ianuarie 2007 reclamantul a depus o plângere scrisă, astfel autorităţile au fost conştiente de situaţia acestuia. De asemenea, ea a notat că dovezile medicale a leziunilor serioase cauzate reclamantului au fost disponibile şi a fost depusă o plângere prin care au fost numiţi făptaşii. Iniţial autorităţile au decis să nu iniţieze o investigaţie penală; ea a început cu aproximativ o lună mai târziu după ce a fost depusă plângerea.

După aceea, investigaţia a durat pentru 4,5 ani; în această perioadă procurorul a încetat procedurile cu diferite ocazii. Cu fiecare din aceste ocazii fie un procuror ierarhic superior, fie judecătorul de instrucţie anula ordonanţa de a încetare a urmăririi penale, constatând mai multe omisiuni, cum ar fi audierea doctorilor care l-au examinat pe reclamant după incidentul din 27 decembrie 2006, audierea mai aprofundată a martorilor şi respectarea dreptulului victimei de a formula întrebări experţilor.

În final, primind la 09 decembrie 2009 confirmarea că reclamantul a suferit o fractură a osului la cotul stâng, autorităţile au avut nevoie de 1,5 ani pentru a adopta decizia finală pe caz.

Faptul că după decizia iniţială de a nu începe investigaţia, aceasta a fost încetată de trei ori până la adoptarea deciziei finale indică întrebări privind eficienţa investigaţiei. Mai mult decât atât, motivele pentru anularea deciziilor de încetare a investigaţiei au relevat omisiuni serioase, cum ar fi omisiunea de a audia martori importanţi sau a implica în mod adecvat reclamantul în investigaţie, prin informarea acestuia despre dreptul de a pune întrebări experţilor. Un procuror chiar a constatat că investigaţia a fost extrem de superificială, tendenţioasă şi unilaterală. În opinia Curţii, omisiunile repetate de a lua măsuri specifice, pe care chiar autorităţile naţionale le-au considerat esenţiale pentru o investigaţie adecvată ridică întrebări suplimentare privind calitatea investigaţiei; astfel investigaţia privind maltratarea reclamantului a fost prea lungă şi ineficientă.

Reclamantul a solicitat 50.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 17.529 Lei cu titlu de costuri şi cheltuieli. Curtea i-a acordat reclamantului suma de 5.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 17.529 Lei cu titlu de costuri şi cheltuieli.

 

Lasă un comentariu