Evenimentul zilei

Mie10242018

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Editorial
06 Oct 2018
Publicat în Opinii

Într-o opinie a lui Iulian Chifu, un analist de politică externă român, fost consilier prezidențial, director al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor și Early Warning, aflăm că „argumentele Moldovei pe cazurile problematice în relația cu UE nu sunt convingătoare”. De ce? Aveți mai jos părerea analistului de politică externă

31 Iul 2018
Publicat în Editoriale

Am fost, recent, la o stațiune balneoclimetarică din Ucraina care aparținuse cândva Regatului României. Pe lângă faptul că nu s-a ameliorat nimic din ceea ce văzusem cu câțiva ani mai înainte, decât doar degradarea și mai acută a infrastructurii încă din perioada interbelică, în lipsa unor investiții, starea proastă a unor drumuri, nici atitudinea vameșilor ucraineni nu s-a schimbat: aceeași aroganță și tendință de a-i umili pe vilegiaturiști, în mare parte, moldoveni, ținându-i cât mai mult în vamă. În timp ce la vama moldovenească aștepți un sfert de oră, juma de oră, la cea ucraineană ești nevoit să aștepți de la o oră-două în sus, pe când mașinile cu numere de înmatriculare ucrainene trec ca vântul, de parcă toate ar transporta diplomați, având propriul culoar. 

25 Iul 2018
Publicat în Editoriale

Am stat și am tot pendulat între diverse titluri. De la „S-a umflat tărânța-n porcuȘor” până la „Pușca și cureaua lată, condamnat eram odată!”. Cert este că tupeul și aplombul cu care acest condamnat, pe numele său Ilan Șor, umblă liber pe străzile Chișinăului și pocnește din curea în stânga și-n dreapta, este de-a dreptul frapant. Dar nu neașteptat. Un fel de „s-a suit scoafa-n copac” și aleagă cu meriȘorul în gură.

Oameni buni, cred că e timpul pentru basarabeni să facă un pas în lateral, să tragă bine aer în piept, și să ia măsurile necesare pentru ca unui astfel de invidid să i se aplice legea în conformitate cu faptele pe care le-a comis.

Nu să vină și să ofere lecții de politică și retorică cu metode „Fifty shades of grey” sau de la mănăstirea Tanacu. „Exorcizarea” unui astfel de personaj trebuie făcută în cadrul strict legal, iar sistemul juridic trebuie să-și facă treaba așa cum se cuvine.

De trei ani de zile, din 2015, acest personaj înflorește în funcții și în bani, iar moldovenii decontează anual pentru datoria publică a „miliardului furat” circa 50 de milioane de euro. Matematic, undeva peste 20 de euro de căciulă pentru această țeapă al cărui cap de afiș în ultimul raportul Kroll este Ilan Șor.

Dar nu numai asta. Ilan Shor este amestecat și în Landromat rusesc cu 22 de milioane de euro, bani care i-a parvenit direct în firmele din holding și are mâinile mânjite și în cazul privatizării aeroportului Chișinău către acționari dubioși din Federația Rusă via of-Șorurile cipriote.

Este absolut revoltător cum un personaj al cărui nume este menționat de 74 de ori în ultimul raport al firmei de investigații mai sus menționate vine din Orhei și face legea la Chișinău, acolo unde aproape i-a cu asalt, sub privirile inerte ale polițiștilor, sediile opoziției extraparlamentare.

Bașca, își scoate cureaua de la brâu de 1.500 de parai, lăsându-i burta să se reverse la cei 31 de aniȘori ai săi, de unde începe să vitupereze cum că are el ac de cojocul tuturor. De la opoziția pro-europeană pe care s-a supărat că s-a legat de paravanele sale pentru mită electorală – denumite „magazine sociale” - până la jurnaliști cărora le-a promis o bătaie și că îi bagă sub asfalt.

Într-o țară normală, tot acest conglomerat de fapte penale, afaceri oneroase și proferarea unor amenințări brutale ar fi trebuit să îl arunce demult după gratii pe acest Robin Hood pe invers care fură de săraci și împărte firimituri săracilor din ograda sa. Totul pentru adulație. Un fel de sindrom Stockholm și mai ciudat, upgradat într-o formă ce frizează demența într-o R. Moldova post-sovietică.

Deși retorica sa belicoasă ține mai degrabă de lumea a treia, plină de discurs de ură și instigare la violențe, nimeni din autoritățile statului nu s-a sinchisit să îl întrebe de sănătate pe acest omuȘor. ONG-uri pe drepturile omului și cele pe media a fost singurele care au cerut măsuri pentru un astfel de comportament.

La rândul său, Avocatul Poporului i-a cerut Procurorului General, Eduard Harunjen, ca el și instituția sa să lucreze în cadrul legal pe acest episod.

De altfel acesta este și un poate ultim test pentru a vedea încă o dată gradul de subordonare a sistemului de justiție din R. Moldova față de politic, din moment ce protestele Partidului Șor se desfășoară braț la braț cu cele ale simpatizanților partidului de guvernare.

Dacă și de această dată autoritățile vor închide ochii la astfel de „tupeu de pușcăriabil”, atunci curtea e luminată în ceea ce privește stare de fapt în R. Moldova peste care se așterne bezna. Una așa-zisă proeuropeană, care și-a asumat din pix prin semnarea Acordului de Asociere să respecte standardele democratice, drepturile omului și să reforme justiția înspre una curată și indepedentă.

Până atunci, obloanele se închid încet, dar sigur, deasupra R. Moldova. Cea mai săracă, coruptă și cu gradul cel mai mare de exod în rândul tinerilor din Europa, acolo unde s-a dat, paradoxal, cea mai mare țeapă din istoria R. Moldova sub nasul complice al autorităților, una comparabilă poate doar cu FNI-ul anilor `90 de România. Totuși, pe lângă Ilan Șor, „golanașul” Sorin Ovidiu Vântu de peste Prut, și el moldovean la bază, pare un boem erudit cu ceva aere cavaleriști. Totuși, unul cu ceva „soviste” care măcar înfundă pușcăria!

12 Iul 2018
Publicat în Opinii

Președintele Rusiei, Vladimir Putin, l-a desemnat pe vicepremierul Dmitri Kozak drept reprezentantul său special pentru dezvoltarea relațiilor comercial-economice cu Republica Moldova.decretul în acest sens a fost făcut public joi pe portalul oficial al Kremlinului.

11 Iul 2018
Publicat în Editoriale

Caruselul iliberalismului se învârte tot mai rapid în Europa. După Polonia și Ungaria, România a devenit ținta predilectă a acestui tip de conducere autocratică care nu ține cont de statul de drept și justiție, valorile democratice sau drepturile omului. Cetățenii Republicii Moldova au privit România ca pe un exemplu de urmat pe calea europeană. A înțeles-o mai bine, a urmărit fenomenele socio-politice și a trăit în mare parte succesele Bucureștiilor pe drumul european. România la rândul ei a încercat să fie un model de bune practici în justiție și să-l exporte pe cât a putut în regiune.

Conducerea administrativă de la Chișinău s-a inspirat până la copy/paste din legislația românească și a transpus cât a putut din legislația europeană. Ba până și rapoartele de activitatea ale ANI au fost photoshopate și redate fidel la Chișinău. Dar această conducere s-a oprit întotdeauna la capitolul justiție, acolo unde nu a putut, dar nici nu a vrut, să facă mai nimic.

Un păienjeniș de interese obscure nu a lăsat instituțiile de justiție să se dezvolte și să respire cu proprii plămâni aerul democrației funcționale. Mai grav este că, în ultima perioadă, nici România a alunecat în zodia nefastă a conducătorilor săi certați cu legea. După OUG-urile, coduri modificate, prerogative căzute în mâini mânjite, a venit recent și inevitabila revocare a șefei DNA, Laura Kovesi. DNA, instituție care a fost ani de zile nava-amiral a justiției române. Una care a funcționat bine, cu unele mici excepții, de prin 2004 și până astăzi.

Deși părea că se îndreaptă, așa cum spun clișeele pe un drum ireversibil, justiția română a fost atacată pe toate căile și cu toate tunurile de propagandă media din dotare de politicenii corupți care au simțit în ceafă răsuflarea rece a legii. Și aproape au reușit să o răpună, după ce liderul PSD Liviu Dragnea a simțit că poate aplica modelele din Ungaria și Polonia.

Din păcate, toate aceste situații au„ inspirat” parcă și conducerea de la Chișinău să ia aceeași atitudine față de justiție. Una pe care au stăpânit-o încă de la început și o folosesc ca pe o extensie ajutătoare în atingerea dezideratelor politice.

După netransparența judecării mai multor cazuri de corupție, dar care ar fi meritat totuși un proces echitabil, a urmat lovitura. Mai multe instanțe din R. Moldova au anulat rezultatul alegerilor libere pentru Primăria Chișinău, în ciuda tuturor criticilor partenerilor externi și a populației.

Anterior, adoptarea peste capul Comisiei de la Veneția și a UE a schimbării sistemului de vot dintr-unul proporțional într-un mixt a fost preambulul confirmării definitive a inexistenței unui justiții echitabile în Republica Moldova.

Categorisirea Moldovei drept „regim hibrid”, ca o penultimă clasificare înainte de regim dictatorial, a fost un fel de sistem de alarmă dat de Freedom House în ultimul său raport despre starea democrației în lume. UE nu este Rusia să bată cu pantoful în masă, așa cum făcea Hrusciov pe vremea defunctei URSS la ONU, atunci când nu îi convenea ceva, dar a încercat prin toate modurile diplomatice să explice așa-numitei guvernări pro-europene de la Chișinău că nu îi va mai tolera ieșirile și derajele anti-democratice.

În schimb, guvernarea a încercat să se uite mai puțin către UE și mai mult înspre Washington, în speranța că americanii vor fi mai toleranți la matrapazlâcurile interne și vor închide ochii la ce fac ei la Chișinău. Totul cu multe perdele de fum, PR, articole plătite și iluzionism în speranța că SUA vor fi mai multe interesate de un aliat minuscul în regiune împotriva Rusiei.

Dar să treci ca țară nefuncțională din punct de vedere administrativ care trăiește în special pe banii donatorilor externi, la un atac direct asupra UE și bașcă să o mai scoți și vinovată pentru combinațiile tale politice oneroase pe interior, asta deja e altă poveste. Una în care bagi copii și profesori în față pentru a-ți găsi scuze la abuzurile premeditate pe care le comiți.

Întotdeauna m-am bucurat că PSD-ului lui Liviu Dragnea nu a avut prea mult interes, sau poate timp, să construiască o relație atât de apropiată cu PD lui Vlad Plahotniuc. Pentru că, dacă șmecheria balcanică și „light” românească s-ar fi împletit cu cea ex-sovietică de tip Solntsevskaya Bratva, ar fi ieșit poate cel mai monstruos hibrid de tip mafiot.

Cele două țări ar fi făcut o „splendidă unire” de a-mi fi rămas toți ca la dentist: cu dureri și cu banii luați. Miliarde generoase s-ar fi scurs prin „landromate” puse la adăpostul așa-zisei justiții, iar oligarhii rușii, români și moldoveni și-ar fi spălat miliardele la vedere în plină zi.

Cu toate acestea, atât la Chișinău, cât și la București, lumea încă nu sesisează încă gravitatea situației și alunecarea înspre dictatura partidului-stat. Justiția nu este doar o instituție, este o stare de fapt. Una care odată sufocată și redusă la tăcere va crea o stare de beznă totală a minții și a libertăților. Se va instala haosului.

Sigur, concediile sunt în toi, iar lumea e cu gândul în altă parte, dar toate aceste „roade” se vor culege abia la toamnă. Mai ales la Chișinău, acolo unde vor avea loc alegeri parlamentare. Unele de care poate va depinde viitorul acestei țări. Fie va încheia ciclul politic început în 2009, fie va trece într-o altă etapă. Totuși, datele problemei până acum nu colorează decât în culori sumbre viitorul R. Moldova.

Unul care va da o culoare de vișină putredă din combinația cromatică a roșului cu albastru. Până atunci, artizanii de pe ambele maluri vor lega justiția nu numai la ochi, dar și la mâini și la picioare și o vor azvârli în Prut!

 

 

Pagina 1 din 63