Evenimentul zilei

Joi04262018

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Editorial
18 Apr 2018
Publicat în Editoriale

După ce întâlnirea de joi de la Kiev cu omologul său din R. Moldova, Pavel Filip, premierul ucrainean Volodimir Groisman a scris pe pagina sa de Facebook ca își dorește ca schimburile comerciale dintre cele două țări sa ajungă la un miliard de dolari anual. O suma nu foarte greu de atins în contextul în care în prezent relația bilaterală în termeni de schimburi comerciale valorează 884 de milioane de dolari. Mai mult, și cu Ucraina semnatară anul trecut a Acordului de Ascociere cu UE, economiile celor două țări se vor orienta și deschide și mai mult piețelor europene.

Cert este că în ultimii ani, situația politică regională, dar și scopurile comune au deschis un pic ochii Kievului în direcția R. Moldova, o țară până nu demult prea mică și prea puțin importantă pentru Ucraina.

Probleme de securitate regionale, precum și venirea în fotoliu de președinte al lui Petro Poroșenko, crescut pe malurile Nistrului la Tighina și vorbitor de română, au schimbat un pic dinamica acestor relații.

Pe lângă contactele bilaterale mai dese din ultimii ani, cupola comună a Parteneriatului Estic i-a făcut atât pe guvernații de la Kiev, cât și pe cei de la Chișinău, să vadă mai mult lucrurile care i-ar putea apropia. Mai presus de clișeele sovietice în care s-a gândit anterior.

Ambele țări au nevoie una de cealaltă, în contextul unui ghimpe mic, dar problematic, ce stă și el amenințător în coasta Ucrainei. Cu probleme în estul țării, Ucraina are tot interesul să țină sub monitorizare atentă ceea ce se petrece în regiunea separatistă Transnistria.

Aici există un potențial real de destabilizare a zonei Odesei de către Rusia care menține în regiune undeva la 1.500 – 2.000 de militari proprii, fără a mai pune la socoteală forțele transnistrene ce se pot mobiliza rapid spre 13.000 de militari, în condițiile în are majoritatea pseudo-instituțiilor de la Tiraspol sunt militarizate excesiv.

Controlul comun la frontiere, precum și liberalizarea transportului terestru și aerian, pot oferi noi posibilități de dezvoltare a relației bilaterale, cu precădere în zona economică. Mai puțin timp de așteptare, mai puține hârtii pentru transportatorii de mărufuri și pasageri, după semnarea celor două acorduri cu prilejul Forumului de Securitate de la Kiev, de joi, 12 aprilie.

Acest lucru va contribui realmente la facilitarea comerțului, dar va întări în paralel și granițele, inclusiv cu regiunea trasnnistreană în ceea ce privește traficul și contrabanda.

Anterior situației create în martie 2014, după anexarea Crimeii de către Rusia și izbucnirea războiul cu separatiștii pro-ruși în estul țării, Kievul nu a fost mai deloc interesat de rezolvarea acest dosar. Probabil, preț de mai bine de două decenii, nimeni nu s-a gândit să se poate ajunge la un astfel de scenariu antagonic între Moscova și Kiev.

Când Ucraina a început să strângă șurubul și să nu mai permită regiunii separatiste să o ducă bine din contrabandă și tot felul de afaceri negre, Tiraspolul a apelat la ajutorul Moscovei. Dar nici ea nu a putut interveni foarte eficace, la fel ca-n „vremurile bune”. Astfel, cooperarea regională între Kiev și Chișinău și-a spus cuvântul și a contracarat influența Rusiei în regiune, dar potențialul destabilizator încă există.

Ar fi o naivitate să creadă cinevă că Rusia își va retrage de bunăvoie armtatele din Transnistria, dar totuși acțiunile comune moldo-ucrainene pot stăvili acentele militariste arătate peste Nistru în circa 200 de exerciții militare în 2017.

Dar nu totul este lapte și miere în relația dintre Ucraina și R. Moldova în ultimii ani.

Kievul va trebui să dea dovadă de mai mult pragmatism când vine vorba de problemele ecologice. Dacă în urmă cu mai bine de zece ani Ucraina a avut o aprigă dispută cu România pe tema canalului Bâstroe, pe care Kievul voia să-l construiască cu orice preț, peste normele econologice și tratatele de mediu internaționale semnate anterior, Kievul riscă să insiste pe aceeași greșeală și cu Chișinău.

Ideea contrucției a șase hidrocentrale în amonte pe Nistru ar putea avea urmări dezastruoase pentru ecosistemul acestui râu, dacă planul nu este făcut cu cap și într-o logică de respect reciproc. Cu atât mai mult cât acesta este principala sursă de apă potabilă a Republica Moldova, dar și una importantă pentru regiunea Odesa a propriei țări.

Astfel, „pianul energetic” trebui cărat cu atenție pe scările relației dintre Kiev și Chișinău, fapt pe care propaganda rusă, dar și partidele proruse de la Chișinău, îl speculează periodic pentru a stârni disensiuni între cele două capitale.

Chiar și așa, relația dintre Kiev și Chișinău s-a ameliorat mult față de ultimii ani, iar trendul este în continuare unul bun. Cadența alertă poate fi menținută atât timp când acești doi actori regionali înțeleg că eforturile comune de reformare și apropiere de UE pot fi simplificate în doi.

Cu două locomotive importante la Bruxelles – Polonia și România – dar și cu multă voință internă de reforme reale, cele două țări pot avansa mult mai rapid în drumul lor european. Până atunci, atât Kievul, cât și Chișinăul, vor trebui să elimine treptat și accelerat din influența încă ridicată a Rusiei în cele două capitale.

 

 

26 Mar 2018
Publicat în Opinii

Tema Unirii nu mai este, nu mai poate fi o temă tabu. Despre aceasta se vorbește la toate nivelurile, începând cu Academia de Științe și terminând cu discuțiile dintre vecini la un pahar de vorbă. Problema Unirii a fost tranșată la nivel de consilii locale, de instituții de învățământ. 

22 Mar 2018
Publicat în Editoriale

În ultimul timp, problema Unirii Republicii Moldova cu România este abordată tot mai frecvent, inclusiv de oamenii Moscovei. (Trecem cu vederea cozile de topor ale Kremlinului, gen Dodon, care a promis că va crea un nou Interfront antiunionist). Îi avem în vedere pe rușii calculați și cu minte lucidă. 

19 Mar 2018
Publicat în Editoriale

Se ascut săbiile în R. Moldova în acest an electoral decisiv. Miza este revenirea la putere a forțelor proruse care ar putea curca defintiv micul progresul făcut acești circa nouă ani de guvernare pro-europeană cu toate carențele ei aferente. Alegerile anticipate pentru primăriile Chișinăului și Bălțiului vor fi într-adevar un test pentru cele parlamentare. Un fel de încălzire pentru maratonul politic de la toamnă. Încet, dar sigur, tema europeană începe să fie înlocuită de cea a Unirii. Cel puțin la nivel de retorică.

Se aude mai puțin despre UE și relația Bruxellesului cu R. Moldova, reforme și schimbare și mai mult despre contondentele ciociniri dintre PSRM și unioniști. În general, scandalul e mai vandabil, iar normalitatea alunecă în zona banalului.

Pe de o parte avut un președintele prorus Igor Dodon care nu are nici cea mai mică soluție, împreună cu partidul său, despre cum ar putea arăta viitorul R. Moldova. Doar sloganuri și gargară de adormit mințile veșnic odihnite. Iar pe de cealaltă parte există o tabără de politicieni care vor să mulgă din nou dividendele temei Unirii în scopul de a se reanima din nou și de a se reconecta la priza puterii, ca un fel de „Lazări al politicii moldovenești”.

România nu achiesează încă la nivel oficial. Cam niciun oficial de la București nu zice însă nimic pe această temă. Sigur, cu excepția mai nou a liderilor opoziției, dar și aceea cu păreri fie populiste, fie „corecte politic”. MAE stă în expectativă și analizează atent pe cine va supăra mai tare cu o eventuală implicare: pe UE sau pe Rusia?

Nimic despre, așa cum zice clișeul, „cel mai important obiect de politică externă a României”. Poate încă nu s-a creat masa critică. Poate cele deja peste 110 localități și trei raioane nu sunt suficiente. Poate nici institutele din cadrul Academiei sau Uniunea Scriitorilor, școli, spitale și alte instituții nu sunt de ajuns. Poate se aștepta o sumă rotundă. Poate chiar culmea simbolisticii – 1918 de declarații de unire. Cine știe?

Cert este că tema unionismului are dublu tăiș și va polariza și mai tare societatea în R. Moldova. De asemenea va alimenta forțele din capetele de extremă și nu le vor favoriza neapărat pe cele din zona mai centristă a problemei.

Oamenii nu vor avea de ales programe politice, ci aceleași povești pe care le călăresc politicienii impotenți de la Chișinău de zeci de ani deja. Din toată această psihoză, mai mult vor avea de câștigat cei de la PSRM, o gașcă de oportuniști incapabilă de schimbare reală și cu accente patetice de slugărit centrul de putere de la Moscova.

Comparativ, forțele unioniste nu par să poată da un partid care măcar să treacă pragul electoral. Ideea a fost dusă în derizoriu de mai mulți oportuniști politici în decadele ce au trecut. Este greu de crezut că astăzi va mai putea există un astfel de partid, oricâte băi de mulțime vor încerca să facă unii la bătrânețe.

Dacă vor fi doar de întreținut conștiința națională peste Prut, ele sunt salutabile, cum ar s-ar zice în limba de lemn folosită de diplo-politicieni, dar dacă se amăgește cineva că ele vor face un scor măsurabil de trecut pragul electoral de 6%, acest scenariu este mai degrabă unul de tip science-fiction.

În schimb, unul dintre beneficiarii acestui război, care crește acolo în umbră, este partidul bătrânului milițian cu accente paternalisto-bolșevice, tătuca Vladimir Voronin. Pe principiul „când doi se bat, al treilea câștigă”, comuniștii vin pe turnantă nevăzuți de mai nimeni și pot face surprize. Evident, neplăcute.

Iremediabila ceartă dintre PD și PAS nu face deloc bine zonei pro-europene, lăsând democraților marjă de manevră înspre formarea unui guvern de compromis, fie de dreapta, fie de stânga. Iar Dodon și ceata lui s-au arătat ușor de îmblânzit, atât timp cât nu vor putea pune mâna pe bâta instituțiilor de forță sau justiție.

Mai degrabă, în orice scenariu de câștig pro-european, vom avea din nou o „democrația originală” a la Moldova. Un hibrid greu de definit într-o grijă sau șablon al științelor politice aplicat pe situația din R. Moldova.

Dar până la alegeri mai este multă pâine de mâncat și multe povești colorate de tipul „șoc și groază” vor curge la Chișinău. Acest poligon al combinațiilor de toate felurile clocite la ceas de noapte de boierii locali.

Și de această dată, ei vor scotoci prin sertarele cu dosărele și vor da măsura „geopoliticii moldovenești” prin manevre neaoșe. 

 

 

28 Feb 2018
Publicat în Opinii

Președintele Igor Dodon preconizează să efectueze o vizită în SUA în perioada 1-8 iulie, la invitația președintelui Organizației Internaționale pentru Familie, Brian Brown. În cadrul vizitei, șeful statului planifică mai multe întrevederi cu reprezentanți ai Guvernului, membri ai Congresului și ai conducerii de vârf a SUA (în afară de Casa Albă cine ar mai putea fi oare „conducerea de vârf” a SUA?), cu reprezentanți ai instituțiilor media, dar și cu reprezentanți ai organizațiilor de experți.

Pagina 1 din 62