Evenimentul zilei

Ma07142020

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Editorial Editoriale Mărul otrăvit al lui Şalaru: Unirea cu România prin referendum

Mărul otrăvit al lui Şalaru: Unirea cu România prin referendum

13 Martie 2017 - 

În ultimii ani, în spațiul dintre Prut și Nistru au apărut atâtea partide unioniste (unele înregistrate, „cu actele în regulă”, altele încremenite în stadiu de proiect, neînregistrate la Ministerul Justiției), încât, dacă acestea ar fi făcut front comun, am fi știut și noi, poate, câți unioniști suntem, măcar cu aproximație. Dar așa, unii, unioniști convinși, când văd ce lideri se plasează în fruntea partidelor zis unioniste, mai degrabă votează calculat, ca să nu se piardă votul. Ce să mai zici, mai nou, a apărut un partid care se declară în opoziție și cu puterea, și cu opoziția, ba, se pare, și cu propria poziție… ambiguă. 

Anatol Şalaru, fost vicepreședinte al PL, fost ocupant a două fotolii de ministru în două guverne de după 2009, a anunţat că lansează un partid nou, care va fi unul unionist. Nimic nou sub soare, lucru demn de salutat, chit că Șalaru s-a lăudat că e prieten și cu Traian Băsescu, fostul președinte al României dându-și, chipurile, acceptul să vină să susțină noul proiect unionist aici, la Chișinău. 

Toate bune și frumoase până aici, mai ales că noi chiar am avea nevoie de politicieni de calibrul lui Băsescu. 

Altceva ridică niște semne de întrebare. Anatol Șalaru a declarat, la un post de televiziune, că Unirea cu România poate să fie făcută doar prin referendum, iar autorităţile de la Bucureşti ar trebui să pregătească în acest sens cetăţenii Republicii Moldova. 

„Unirea nu trebuie să fie făcută în Parlament, dar de către popor. Unirea se poate realiza doar în cadrul unui referendum, în care în jur de 70 la sută să voteze pentru. Însă, moldovenii trebuie convinşi să-şi dorească unirea”, a subliniat Șalaru.

O spunem fără echivoc: această idee este un măr otrăvit și cel care o lansează fie este un politician de doi bani, fie e un diversionist. Să ne explicăm. 

În primul rând, din punct de vedere al dreptului internațional, Unirea Basarabiei cu România, votată de Sfatul Țării la 27 martie 1918, recunoscută de marile puteri, de comunitatea internațională, nu a fost anulată oficial de nimeni. Iar de vreme ce Pactul Molotov-Ribbentrop (în urma căruia Basarabia a fost rășluită de la Romania sub presiune și șantaj) a fost declarat nul și neavenit, consecințele acestui pact odios pot fi anulate cu ușurință, dacă ar exista voință politică. 

Unirea se putea face în 1991, odată cu proclamarea Independenței Republicii Moldova, când URSS era în convulsii și Moscova nu ar fi putut interveni militar. Între altele fie spus, Șalaru, care propune acum ca unirea să se facă prin referendum, nici Declarația de Independență nu a semnat-o, domnia sa fiind în această perioadă dincolo de Prut, preocupat de „unirea comercială” cu România.

În aceeași ordine de idei, reamintim că reunificarea Germaniei, în 1989, odată cu căderea zidului Berlinului, nu a fost făcută prin referendum. Nici reunificarea Vietnamului nu s-a făcut prin plebiscit, nici cea a Yemenului etc. Nici unirea celor două Corei nu se va face prin referendum. Dar se va face, cândva, cumva.

Șalaru consideră că moldovenii trebuie convinşi (de România!) să-şi dorească unirea și să voteze în proporție de 70 la sută pentru aceasta. Oare Anatol Șalaru, care a fost la guvernare, nu este la curent că pe banii americanilor și ai europenilor, sute de milioane de dolari, s-au realizat atâtea proiecte, s-au reabilitat sute de kilometri de drumuri, s-au reparat sute de școli și grădinițe, au fost susținute reforme în diferite domenii, iar în consecință moldovenii l-au votat pe Dodon, au votat cu Rusia? 

Ce ar trebui să mai facă România, după ce a acordat, pe parcursul a mai bine de un sfert de secol, peste o sută de mii de burse pentru liceeni și studenți, ne-a fost alături atunci când ne-a fost mai greu, când Rusia ne trata cu interdicții și embargouri, a acordat cetățenia română la peste 300 de mii de basarabeni, care au beneficiat de facilitățile oferite de UE și mulți își aduceau aminte că sunt români doar la trecerea frontierei, nu și la alegeri? 

Dar imaginați-vă că acești basarabeni cu cetățenie română ar fi avut conștiință românească, ar fi avut niște lideri onești, niște repere morale, atrăgând fiecare dintre ei pe cei apropiați la ideea unirii, nu am fi avut noi până acum o majoritate confortabilă în Parlament, care ar fi promovat ideea Unirii cu Țara?

Câți ani ar trebui să mai treacă pentru a-i convinge pe majoritatea basarabenilor că unirea cu Țara e spre binele lor și al copiilor, nepoților lor? Când Rusia nu stă cu mâinile în șolduri, ci strânge convulsiv Kalașnikovul, cu degetul pe trăgaci?   

Știința, literatura, viața ne spun fără putință de tăgadă că deciziile istorice, cardinale le iau elitele intelectuale. Asta fără a diminua rolul maselor. Dar ce au făcut elitele noastre politice (fiindcă a zice și „intelectuale” ar fi prea tare spus), în care s-a investit atâta încredere și speranță? Nu au făcut nimic altceva decât să-și aranjeze afaceri oneroase, să fure și să spolieze statul, să devalizeze bănci! 

Iar atunci când apar, din când în când, unii „intelectuali” și ne spun cu ton de mentor ba că nu e momentul potrivit pentru unire, ba că poporul trebuie să-și spună cuvântul la referendum, mie mi se pare că și unii, și alții sunt niște ipocriți care își bat joc de cei mulți și umili și ne au pe toți de proști.

 

 

Lasă un comentariu