Evenimentul zilei

Ma07072020

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Politică Opinii Născut pe marginea prăpastiei

Născut pe marginea prăpastiei

11 Decembrie 2015 - 

Când se spune că Republica Moldova se află pe marginea prăpastiei, nu se spune un adevăr actual de moment, ci o axiomă generală în spațiu-timp.

Acest stat s-a plămădit la buza râpei, iar evoluția sa ulterioară a fost doar o cădere mai dinamică sau mai lentă în acea prăpastie. Pentru că membrele acestui organism statal sunt paralizate și este imposibil să oprească cumva prăbușirea iminentă în singularitatea istoriei.

Anul 2014 trebuia să devină anul unui salt salvator. Semnarea Acordului de Asociere la UE era punctul culminant. Povestea de succes avea succes. Liderii europeni stăteau mai mult la Chișinău decât în țările lor natale. Iar Ucraina ne acoperea frățește spatele de represaliile Rusiei, desigur, fără ca moldovenii să se trudească să susțină la fel de mult vecinii, că doar capra vecinului. Nici Ucraina, și nici UE, nu știau ce planifică eroii euro-integraționiști de la Chișinău. Și nici moldovenii nu știau că plata pentru a fi „pe jumătate europeni”, vorba simplului premier Leancă, era un întreg miliard de dolari.

Dar guvernanții moldoveni au fost ...ingenioși! Au călărit încrederea europenilor, au călărit jertfele ucrainene din Donbas și apoi au încălecat falnic peste trei bănci de stat. Călăreții integrării europene. Mai întâi au scos din alianța de guvernare unul dintre partide, care le era incomod, în prealabil scoțând din acest partid niște deputați, de care s-au folosit ca de șervețele umede de unică folosință.

Dar UE a închis ochii la totul, când conștient, de dragul scopului nobil, când inconștient. A venit astfel anul 2015. Anul celor trei guverne, dintre care pe al treilea încă îl așteptăm. Anul alianței minoritare, alianței a treia și al alianței nedorite, dar care se negociază. Anul căutării miliardului, al giganticelor „mari adunări naționale” săptămânale și al corturilor goale din centrul capitalei. Anul în care oficialii europeni ocolesc Chișinăul sau, dacă vin, vin aproape incognito. Anul în care „povestea de succes” s-a transformat în „stat capturat”.

Acum se poartă din nou negocieri. Negocieri ca între câine, pisică și șoarece. Acestea pot conduce la o nouă alianță, la un nou guvern, dar de fapt, la nimic. După cum s-a văzut, guvernele AIE cad de fiecare dată sub propriile voturi! Nici nu mai trebuie să se îngrijoreze ca să alcătuiască un plan de guvernare complex, pentru că, oricum, în trei luni acesta nu poate fi tehnic îndeplinit. Un guvern tehnocrat, cerut de mulți din interiorul și din afara presupusei alianțe, este un guvern mort din fașă. Un guvern al alianței știm deja cum sfârșește. Un guvern de unitate națională este suma primelor două înmulțită cu doi.

La orizont se văd astfel doar două perspective. Fie se creează o nouă alianță, bazată pe principiile și valorile prejudecăților și animozităților. Fie alegeri anticipate, care vor aduce la putere forțele rusești. Nu pro-ruse și nu de stânga, ci pur și simplu partide rusești create în Republica Moldova pentru a restaura RSSM în cadrul noii uniuni bolșevice creată de Putin. 

După acest orizont nu se vede nimic. Despre continuarea procesului de integrare europeană ar fi un sacrilegiu de vorbit, procesul nici n-a început. Despre continuarea reformelor, la fel, nu avem atâtea miliarde pentru câte reforme trebuiesc făcute. O eventuală alianță nu va dura mai mult decât precedentele și asta va duce din nou la alegeri anticipate, mai ales că trebuie ales președintele și voturi, ca de obicei, nu sunt.

Deci, din orice scenariu, rezultatul este negativ. Mai exact, roșu. Și populația este perfect satisfăcută cu o asemenea evoluție. Eșecul experimentului european i-a bucurat chiar și pe cei care l-au susținut. Visul reîntoarcerii în kolhoz a fost mereu viu în inimile moldovenilor. Iar realitățile Rusiei de astăzi, unde bolșevismul a construit un nou sistem, nu se vede prin filtrele oculare ale moldoveanului iubitor de statalitate.

Căderea în prăpastie este astfel doar o chestiune de timp. Europa a reușit pentru un timp să frâneze alunecarea Republicii Moldova, dar procesele obiective nu pot fi stopate. Republica Moldova nu a dorit să-și recunoască identitatea națională românească, apartenența la Civilizația Europeană și să respingă definitiv mitul eliberării sovietice. A oscilat între Est și Vest, între cultura română și incultura moldo-sovietică, s-a învârtit în jurul găurii negre post-sovietice, dar nu a dorit să iasă din câmpul gravitațional al acesteia.

Și în acest caz, în mod iminent va cădea. Federalizare, integrare în Uniunea Eurasiatică, interzicerea a tot ce este românesc și scufundarea în lumea imaginației bolnave a lui Putin, unde uniunea este înconjurată de dușmanii jido-masono-fascisto-reptilieni teroriști. Ave atque vale!!!

Lasă un comentariu