Evenimentul zilei

Sam08192017

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Special Marțianul care încântă îngerii cu muzica polulară românescă // VIDEO + GALERIE FOTO

Marțianul care încântă îngerii cu muzica polulară românescă // VIDEO + GALERIE FOTO Recomandat

30 Iulie 2016 - 

Unul dintre artiştii care ne încânta cu vocea sa incomparabilă a plecat să cânte pentru îngeri și să ne vegheze de sus amintindu-ne din când în când, atunci când îi ascultăm înregistrările, că ne-a prețuit mai mult decât propria viață. Vreau să vă fac cunoștință cu el pentru a rămâne în amintirea noastră. De ce acum? Pentru că i-am promis că am să fac tot ce-mi stă în putere ca vocea lui să răsune peste granițele României. Pentru că i-am promis că am să spun cine și cum era „Marțianul cu voce de aur care a cântat până și la statui”.

Media

Cu scuzele de rigoare că n-am fost în stare să scriu decât după o săptămână de la moartea lui, atunci mi-am putut aduna puțin creieri, am să vă fac cunosștință cu Alexandru Jidveianu, pe numele său adevărat Laszlo Elek, singurul interpret de naționalitate maghiară care a cântat folclor românesc.

Povestea lui sună cam așa:
A fost odată ca niciodată un băiețel fragil care-și dorea nespus să cânte. Avea în suflet o inimă mare de român deși era ungur. Adora muzica polulară românească și a făcut orice să poată s-o cânte.

Debut cu Cenaclul „Flacăra”
La vârsta de 16 ani și-a făcut debutul în muzica „mare”. Cooptat în echipa Cenaclului „Flacăra”, el a cântat, în anul 1984, chiar pe Câmpia Libertăţii de la Blaj. În faţa a peste 20.000 de oameni adunaţi acolo a interpretat celebrul cântec: „Balada lui Iancu”. „Cred că niciunul dintre spectatori nu ştia că sunt ungur. Dar eu nu am probleme dintr-acestea legate de etnie. Pentru mine fie ei unguri, moldoveni, români sunt tot oameni”, povestea cu mândrie de fiecare dată Jidveianu. Încântat de acel debut, Alexandru a urmat, apoi, cursurile Şcolii Populare de Artă din Târgu Mureş. A fost angajat, după aceea, în Ansamblul „Târnaveanca”, de la Casa Armatei, din Mediaş.

A fugit de-acasă la 23 de ani
În anul 1991, a venit în Bucureşti cu două camăşi şi două perechi de pantaloni într-o sacoşă. „Am fugit de acasă. Tatăl meu nu era de acord să mă lase să plec. Nu aveam decât bani de tren, strânşi de mine, fără să ştie părinţii mei”, a povestit Alexandru. Venise în Capitală să dea concurs la „Rapsodia Română", dar nu cunoştea pe nimeni. El a povestit că, după ce s-a înscris la examen, a căutat un loc unde să doarmă. „Am ajuns în parcul Cişmigiu şi am dormit în foişorul unde cânta fanfara militară, pe o bancă”, spunea cântăreţul.

A cântat statuilor din Cişmigiu
Îi mai rămăsese bani de o pâine dar, din păcate, nu i-a ajuns două zile, cât mai era până în ziua concursului. Rupt de foame, în cea de a doua noapte petrecută în Cişmigiu, a început să cânte în faţa statuilor. „Repetam, într-un fel, pentru concurs. Am găsit rondul acela în care sunt statuile şi am început să cânt. Îmi închipuiam că marii scriitori de pe socluri reprezintă publicul meu”, zicea el, amintindu-şi de acel episod. Prima aventură neplăcută în Bucureşti nu l-a împiedicat, însă, să ia examenul. Apoi, a avut noroc cu casieriţa de la Ansamblul „Rapsodia Română”, o doamnă de 50 de ani. L-a luat acasă la ea şi l-a găzduit opt luni.

S-a înscris la Festivalul „Maria Tănase”, de la Craiova
„Am participat la foarte multe concursuri de folclor, de la Festivalul de la Reghin, Festivalul „Floarea de Colt” (Alba Iulia), până la Festivalul „Maria Tanase” (Craiova), în anul 1991!”. Acesta a fost momentul când a fost „botezat cu nume românesc de Florentina Satmari, celebra realizatoare TV. „Ea era realizatoarea festivalului. M-a întrebat cum mă cheamă şi când i-am zis Laszlo Elek s-a uitat la mine, a stat pe gânduri un pic şi m-a întrebat, a doua oară, de unde sunt. I-am spus că sunt din Jidvei, de la Ghindari, județul Mureș. A stat puțin pe gânduri și eu deja tremuram…Mi-a zâmbit și, cu căldură în glas, mi-a zis Alexandru Jidveianu așa te va chema. Aşa m-a prezentat pe scenă. Vă daţi seama ce a fost in sufletul tatălui meu când s-a uitat la televizor şi şi-a văzut băiatul prezentat cu alt nume ”, şi-a amintit cântărețul, într-un interviu dat acum câțiva ani pentru EVZ. Atunci a luat trofeul. Bucuria a fost imensă și a fost convins că niciun sacrificiu nu-i prea mare pentru a-și vedea îndeplinit visul.

Salvat de la moarte de Nelu Ploieşteanu
Între timp, ca să îşi câştige existenţa, s-a angajat la restaurantul „Şarpele Roşu” unde făcea de toate: spăla vase, mătura sau debarasa mesele. Lunile treceau și el încerca să plece de la acea doamnă. „Îmi era bine acolo dar trebuia să fac ceva să plec. Nu puteam ramâne la infinit. Nu mi-a zis nimic doamna dar mă simțeam eu, mai ales că începusem să câștig ceva bănuți și dânsa nu vroia să-mi ia vreun leu. Îmi zicea că o să am nevoie de ei pentru a-mi face carieră și ei poate am să-i mulțumesc într-o zi pomenind-o.”, mai povestea Alex.
Într-o bună zi, patronul i-a oferit o cămăruţă în pivniţă unde avea un pat şi un reşou electric, iar seara îl mai lăsa să cânte în restaurant. Era foarte încântat de artiştii care veneau acolo. Maestrului Nelu Ploieşteanu îi mulţumeşte, şi acum, pentru că i-a salvat viaţa. „Aveam un reşou improvizat pe care l-am uitat aprins. A căzut o pernă pe el şi s-a aprins. Ardea mocnit. M-a trezit Nelu Ploieşteanu, altfel, cine ştie dacă mai vorbeam acum”, şi-a amintit interpretul.
Anii au trecut și Alexandru Jidveianu a început să fie apreciat și stimat. Avea fani și se bucura de faptul că lumea îl recunoștea pe stradă. A reușit să scoată și un album. „Albumul meu de debut a apărut în 2003 și îmi poartă numele. Piesa "Lele, doru’ dumitale" a înregistrat un succes deosebit”, continua povestea vieții cântărețul.

Din băiatul cu plete bălaie a ajuns un chelios ca un pușcăriaș
La 25 de ani, Alexandru Jidveianu a avut multe de îndurat. Din ce pleată deasă avea, imediat dupa armată, a început să aiba probleme cu calviția și nu a mai rămas nimic din suvitele sale bălaie. În acel moment, a decis că e cazul să renunte la tot și să tundă la zero. Din nefericire pentru el, în acele vremuri, adică pe la începutul anilor ’90, un barbat chel era catalogat imediat ca unul care a avut probleme cu legea și era ironizat de toți. „După Revoluție, m-am tuns la piele! Nu mai aveam chef să-mi aranjez suvițele alea puține pe care le mai aveam, era mai comod așa! Din păcate, lumea nu prea era obișnuită cu barbații cheli și, oriunde mă duceam, aveam de înfruntat prejudecățile oamenilor! La spectacole, la petrecerile private, toți mă priveau cu suspiciune, iar pe stradă mă strigau „pușcăriașule”! A fost îngrozitor în primii ani, dar apoi m-am obișnuit. S-au obișnuit și oamenii cu ideea, iar acum, după atâta timp, nu m-as vedea altfel! Până la urmă, nu e important cum arăți, ci ce transmiți publicului tău! Eu încerc, prin muzica mea, să ajung la inimile oamenilor, restul nu are relevanță!”, a declarat cântarețul de muzică populară.

Arta cere sacrificii, amintiri...
Pentru ceva timp a fost angajat la Teatrul „Fantasio” din Constanța. La un moment dat a primit o veste tristă de-acasă. A aflat că tatăl lui este grav bolnav. S-a dus acasă și, în scurt timp, tatăl i-a murit pe brațe. Necazurile s-au ținut lanț de el. Și-a pierdut și sora pe neașteptate. A rămas doar cu „mama”. De ce am pus în ghilimele mama? Pentru că cea căreia îi spunea mamă era de fapt o mătușă care l-a crescut după moartea mamei naturale. Nu s-a lăsat bătut și și-a continuat drumul spre succes. A avut parte de tot felul de întâmplări de care își aducea aminte cu zâmbetul pe buze. „Pe vremea când eram angajat al Teatrului „Fantasio" din Constanța, mi s-au desfăcut nojitele de la opinci, chiar înainte de intrarea în scenă. N-am observat, așa că apariția în fața publicului am făcut-o…pe burtă. Un alt moment care m-a marcat a fost la Festivalul de la Sulina, unde se cânta live. Erau atât de mulți tânțari acolo, încât m-au impresionat "până la lacrimi".Nu pot să vă spun câte înțepături și ce cantitate de prădători am înghițit în timp ce-mi încântam publicul cu cântecele mele. Dar…arta cere sacrificii, nu-i asa?”, spenea el zâmbind.

Cum l-am cunoscut pe prietenul meu, Marțianul
De ce îi spun marțian? Pentru că nu putea fi un doar om. Venea parcă din altă galaxie, altă lume. Vocea lui era deosebită, tăria cu care cânta ajungea la cer. Și îngerii îl puteau auzi chiar dacă nu cânta la microfon! Era tot ce aveai nevoie  pentru a uita de greutăți, de suparări, de tristețe, de rău. Avea darul de a te face să te simți în al nouălea cer când îl aveai prin preajmă.
„O altă întâmplare care m-a marcat dar care m-a făcut sa am o soră, o prietenă adevărată a fost într-o iarnă prin anii 2003-2007, dacă nu mă însel. Cântam în cârciuma unui prieten, nea Geaorge, și în acea seara își serba ziua, la o masă,  o jurnalistă -Cristinuța. Când s-a stins lumina și i s-a adus tortul cu lumânările aprinse eu primisem comandă de la o altă masă pentru cântecul „Deschide gropare mormantul” și am început să cânt exact versurile „afară e întuneric…” și ospătărița cu tortul în mână s-a blocat. Orchestra a amuțit iar eu am întors capul și când am văzut ce se îmtâmplă îmi venea să intru în pământ de rușine. Nu știam ce să mai fac, cum să reacționez… Am avut noroc că sărbătorita a început să râdă și să aplaude. Lumea încordată a început să-și revină, eu m-am dus și mi-am cerut mii de scuze. Noroc că nu s-a supărat, a spus că aceată zi n-o s-o uite toată viața. Nici eu n-am s-o uit! Asta ne-a legat și am rămas apropiați, de câte ori ne întâlnim ne aducem aminte și râdem, povestim la apropiați. Ea m-a poreclit Marțianul și îmi spune „Marțianul meu” cu toată căldura posibilă, din suflet, și-mi este tare drag, mi-a plăcut din prima clipă când am auzit că-mi spune așa”, îi povestea Alex unei colege de breaslă în timpul unui interviu.

Între carieră şi mama paralizată
Deşi nu avea multe albume scoase, era unul dintre cei mai curtaţi artişti de muzică populară, invitaţi să cânte la nunţi sau petreceri. „Pe plan profesional da sunt împlinit, sunt iubit de oameni, sunt chemat la nunți și petreceri, dar din păcate pe plan familiar nu o mai am decât pe mama care este foarte bolnavă”, ne răspundea Alex. Arăta o voioşie ieşită din comun, dar în spatele zâmbetului său se ascundea durerea că cea căreia îi spune mamă, bolnavă fiind, e departe de el. Singura fiinţă apropiată care i-a rămas, după decesul sorei lui, a tatălui şi a mamei naturale, este ţintuită la pat. A încercat să o aducă lângă el, de acolo, din Ardeal, să se poată îngriji de ea mai bine, dar mama n-a suportat să stea departe de Ghindari.
Trăia un adevărat coșmar! Rămas doar cu mama sa, pe care o iubea ca pe ochii din cap, cântărețul stătea cu inima cât un purice atunci când se ducea la spectacole. „Săraca mama, este foarte bolnavă! De câțiva ani, are probleme mari cu picioarele și a paralizat! Am angajat pe cineva care să aibă grijă de ea cât sunt plecat, dar numai la ea mă gândesc atunci când cânt! Stiu că îi e greu! Doctorii i-au pus niște proteze, dar o doare îngrozitor! A și căzut și-a fracturat și soldul! A fost o clipă de neatenție, însă, urmările au fost grave! A trebuit să plec de la mare, acolo unde cânt tot sezonul, ca să o duc din nou la spital! Am internat-o imediat și am stat zi si noapte cu ea până și-a revenit!”, spunea cu glas scăzut, la acea vreme, Jidveianu

Dorinte... o colaborare cu Nicolae Botgros si cu Nelu Ploiesteanu
Visa la ziua la care va cânta cu Nicolae Botgros și cu Nelu Ploieșteanu. „Vă mărturisesc că îmi doresc să fiu sănătos, să pot onora spectacolele la care sunt invitat și să pot promova în continuare muzica autentică. În plus, mi-ar plăcea să realizez câte o colaborare cu maeștrii Nicolae Botgros și Nelu Ploiesteanu. Așteapt, cu nerăbdare, apariția pe piață a noului meu album. Sunt un om modest, comunicativ și cu simt al umorului. Foarte deschis la minte, pentru mine nu există subiecte tabu, la care să nu se poată formula o opinie”

Soția l-a părăsit și ș-a făcut actriță de filme XXX
Necazurile și mai mari ale lui Jidveianu au început în urma cu vreo cinci ani, atunci când toată presa a vuit că soția cântărețului ar fi actriță în filme pentru adulți. După un timp, artistul a ieșit într-o emisiune TV și a povestit coșmarul prin care a trecut. „Nu aș vrea să treacă niciun om prin momentele prin care am trecut eu. M-au sunat prietenii și mi-au spus că au să îmi arate ceva. Au venit la mine și mi-au arătat un film. Când am văzut am rămas mască, soția mea juca în filme XXX. Eu am iubit-o enorm, probabil încă o mai iubesc.Era balerină și avea un talent enorm, nu îmi imaginez de ce a făcut aceste filme. Acum lucrează în Spania, în același domeniu. După ce am prins-o mi-a zis că își dorește mult mai mult decât i-am putut oferi eu”, a mărturisit atunci Alexandru. (Vezi povestea AICI )

O dorință împlinită pe 27 mai
În ultimii ani, Alexandru Jidveianu a trăit parcă într-un cosmar. Urca pe scenă și îi inveselea pe oameni la petreceri, deși totul se năruia în jurul său. Își ducea suferințele singur, fără să-i împovăreze pe ceilalți. De puține ori a izbucnit și și-a strigat cu disperare necazurile care îl copleșeau. A aflat că cei de la AMVVD () fac spectacolul Suflet de erou la Brăila. Și-a droit enorm să cânte pentru cauza lor. Spunea că vrea să le aducă în suflet un gram de bucurie. Credea în scopul/cauza lor și a ținut morțiș să dea o mână de ajutor așa cum știa el mai bine. I-a cunoscut pe veterani și îi adora. Ba, mai mult, îl bătea gândul să li se alăture și să le stea aproape de fiecare dată. Era bolnav de ceva timp, un diabet care-i făcea multe probleme, apoi s-a îmbolnăvit ți mai rău, dar asta nu a contat pentru el. A plecat la Brăila și a urcat pe scenă cântând din tot sufletul. Era mulțumit, fericit! Chiar dacă cânta într-un spectacol caritabil el spunea că „emoțiile mari pe care l-am avut au fost ca la debutul meu”. A tras de el să nu se vadă că este bolnav dar aspectul îl dădea de gol, i s-a făcut rău și pe scenă, s-a clătinat puțin dar a continuat. Își dorea ca lumea să nu fi văzut nimic. „Nu s-a văzut, nu-i așa? Sper ca lumea să nu fi remarcat, a fost doar o fracțiune de secundă. Eu pot să cânt ai vâzut! Să nu spui la nimeni ce s-a întâmplat, te rog! Îți promit că mă duc la doctor, mă tratez, dar să nu spui. Este tot ce am, dacă nu cânt mor!”, m-a rugat Alex.  Medicii îl tot sfătuiau să nu mai cante. El însă afirma că muzica doar îi dă putere să meargă mai departe.

DURERE fără margini! Alexandru Jidveianu a murit
A încercat așa să-și protejeze astfel mama bolnavă, muncinând până la epuizare pentru a face rost de bani pentru tratamentul ei.Veste cumplită! Interpretul de muzică folclorică Alexandru Jidveianu a încetat din viaţă, pe 21 iulie. Internat de urgență la Spitalul Victor Babeș din București, Jidveianu a fost depistat cu diabet și o infecție puternică, fără leac, care i-a adus sfârșitul. Prietenii sunt în şoc, titrau ziarele săptămâna trecută.
De altfel, mesajele de condoleanțe în limba română și maghiară au început să curgă pe pagina lui de facebook, imediat după ce prietenii săi au aflat că a trecut în nefiiinţă. Artistul era deosebit de melancolic în ultima perioadă, şi parcă îşi prevestea sfârşitul.
A rămas în urma lui câteva melodi, înregistrări și rânduri pline de adevăr. O ultimă postare pe pagina de facebook te face să te cutremuri. „Oamenii îşi sacrifică sănătatea pentru a face bani, iar apoi sacrifică banii pentru a-şi recupera sănătatea. Apoi se sperie de viitor şi uită să trăiască în prezent. Trăiesc ca şi cum nu ar muri şi când sunt aproape de moarte, realizează că nu au trăit niciodată”, a postat Alex Jidveianu pe pagina lui de Facebook pe 13 iulie, la mai puţin de zece zile înainte să-şi găsească sfârşitul.
Cu mare durere, vineri dimineata (22 iulie), verisoara artistului a venit în București pentru a-i ridica trupul neînsuflețit de la morga spitalului. „Suntem toți socați de ceea ce s-a întâmplat cu Elek, este o mare tristețe în familie, iar mama lui este pur și simplu distrusă. Era unicul ei copil în viață, pentru că fata sa, sora lui Jidveianu, a murit în urmă cu câțiva ani într-un accident de mașina. Abia am reușit să o liniștim puțin”, a spus Erika, una dintre cele mai apropiate rude ale artistului.

A plecat să cânte și să încânte îngerii
Interpretul de muzică populară Alexandru Jidveianu a depus armele în faţa morţii. Vestea i-a umplut de durere pe toți cei care l-au cunoscut.
„Asa durere rar s-a văzut! Alex era un baiat tânăr, în putere, nimanui nu-i vine să creadă că acum se va vorbi despre el doar la trecut. Cea mai afectată a fost mama artistului, care, deși paralizată, a găsit puterea de a sta la căpătâiul lui până la cimitir. Apoi, a fost adusă pe brațe acasă, de rude, unde, a ținut neapărat să îi facă o pomană băiatului ei, așa cum cere tradiția. Dumnezeu să-l odihnească și să aibă grijă de sufletul lui”, a mărturisit un prieten de-al cantaretului.
O colegă, Georgeta Tlia a fost persoana care i-a fost alături în ultimele ore, „Am încercat să îl salvez, dar nu a mai fost posibil! În ultima perioadă, după ce se tratase de o boală la ficat într-o clinică din Făgăras, culmea, starea lui s-a deteriorat. Alex slăbise foarte mult, nu prea mai mânca și vorbea în șoaptă, în condițiile în care el avea o voce puternică, de îl auzeai oriunde te-ai fi aflat în vreo încăpere. Marti (19 iulie), am fost să îl vizitez și l-am găsit într-o situație limită, îi era foarte rău, așa că am chemat salvarea.  Inițial, nu a dorit să meargă la spital, abia după a treia salvare, a acceptat să fie tratat. Am ajuns la Urgențe, la Victor Babeș, doctorii i-au făcut tot felul de tomografii: la cap, la plamani, la abdomen, și l-au pus pe tratament și la aparate. Am sperat într-o minune, însă ea a durat doar câteva zile! Joi, la orele 15.30, medicii m-au anunțat că Alex a decedat în urma unui stop cardio-respirator. Nici resuscitările nu l-au mai ajutat. A murit lăsând în urmă o mare tristețe și un mare gol”, a declarat Georgeta Tila, cântăreața de muzică populară care i-a fost alături.

Dumnezeu să-l aibă în paza Sa
Muzica populară a rămas mai săracă după ce Alexandru Jidveianu, pe numele sau real Laszlo Elek, a fost condus  pe ultimul drum de familie, de prieteni și de mulți oameni care l-au iubit necondiționat.
A reușit să aducă de fiecare dată zâmbetul pe buzele oamenilor, a reușit de fiecare dată să-i facă să fredoneze măcar un regren dintr-un cântec popular, a reușit să-și ascundă amărăciunea și necazurile vieții lui dând oamenilor clipe de bucurie și bună dispoziție. Trăia pentru a cânta, trăia la maxim bucuria de a pune în valoare muzica populară românească. Cânta întotdeauna live, cele mai îndrăgite melodii de pe plaiuri mioritice.
Era un om simplu cu bune și cu rele, era un om timid și respectos, era un artist cu voce de aur și fară fumuri de mare vedetă. Se bucura ca un copil de un compliment, o apreciere. Stătea zi de zi de vorbă cu oameni simpli, îi iubea și spunea de fiecare dată că el pentru ei trăiește, Vroia să le ofere mereu un zâmbet, o alinare pentru suflet, vrroia să-i facă, măcar pentru o clipă, să uite de necazuri, de griji, de durere. Știa ce-nseamnă dorul, știa ce-nseamnă greutățile.
Toți cunoscuții, prieteni, vedete, jurnaliști, artiști, patroni, oameni simpli îl plâng. Toți i-au respectat dorințele, toți sunt încă șocați și vorbesc cu durere în suflet de el.
 Chiar și Teo, persoana pe care o iubeai pentru felul ei de a fi, a scris și a vorbit cu lacrimi în ochi despre tine, Alex!

Și, DA, Alex, ultima întrebare din primul interviu rămâne valabilă!
Ce planuri de viitor ai?
Să pot în continuare să fac oamenii fericiți prin melodiile mele.”

Galerie de imagini

26 comentarii

  • Link la comentariu Eszter Kovács Sâmbătă, 30 Iulie 2016 13:54 postat de Eszter Kovács

    őszinte részvétűnk!!!vigasztalást kivánunk a drága édesanyának!soha nem feledűnk téged elek! hiszűnk az őrők életben,hogy ujra találkozzunk itt a főldőn!!!miki és eszter

  • Link la comentariu cristea costin Sâmbătă, 30 Iulie 2016 13:53 postat de cristea costin

    Ma chinui sa pot scrie cateva randuri Alex, nu am crezut nici macar o secunda din momentul in care am aflat, am tot sperat sa fie o gluma proasta, o stire falsa cum se mai intampla in lumea mondena,totul e nedrept, un om cu un suflet atat de mare si bun, un om modest, simplu, sensibil si iubitor a plecat mult prea devreme de langa noi,sper ca mama ta bolnavioara pe care o iubeai din toata inima ta si era totul pentru tine sa treaca peste aceasta mare durere cat mai usor desi este foarte greu, sa ii dea Dumnezeu sanatate si putere iar tu prieten drag ramai cu bine

  • Link la comentariu Roberta Anne Marie Roberta Anne Marie Sâmbătă, 30 Iulie 2016 13:52 postat de Roberta Anne Marie Roberta Anne Marie

    Nu exista durere mai mare in aceasta lume...decat sa iti pierzi propriul copil... ma gândesc cu groază si durere la mama lui Alex... al doilea copil... ferească Dumnezeu ! Sa ne apere de asa ceva ! Dumnezeu sa il ierte...un om deosebit...!!!! Plin de viata... cu un caracter jos pălăria... si un bun solist cu o voce extraordinara... păcat... ce este frumos...si lui Dumnezeu ii place!

  • Link la comentariu Ilea Nicisor Sâmbătă, 30 Iulie 2016 13:50 postat de Ilea Nicisor

    Imi pare rau ca anul trecut nu am avut ocazia sa il vad pe Alex Jidveanu la teatru de vara EFORIE NORD !!!! Vorbisem anul trecut in privat pe facebook sa ne intalnim anul acesta la EFORIE NORD !!!

  • Link la comentariu Agatha Serban Sâmbătă, 30 Iulie 2016 13:48 postat de Agatha Serban

    Alexandru un om minunat un caracter deosebit .cuvintele sunt sărace .de acolo ditre stele ne va cînta asa cum numai Alexandru stie.cu bine drag prieten

  • Link la comentariu Maria Nanu Sâmbătă, 30 Iulie 2016 13:47 postat de Maria Nanu

    Prea deveme, prea trist...ii spuneam cu ceva timp in urma pe fb, cand se plangea de insomnii si ne invita la cafea ( prea matinale!) sa nu mai fumeze si sa nu mai bea asa de multa cafea, sa-si ingrijeasca sanatatea ca maicuta lui are nevoie de el...mi-a raspuns cu un mesaj audio...o voce calda, prietenoasa...ca este f stresat si ca stie ca nu-i fac bine nici cafeaua si nici tigarile...sarmana maicuta lui!

  • Link la comentariu Neli Ioana Sâmbătă, 30 Iulie 2016 13:44 postat de Neli Ioana

    Imi plăcea vocea lui era superba Dumnezeu sa-l odihnească

  • Link la comentariu Alina Cristina Moise-Olteanu Sâmbătă, 30 Iulie 2016 13:43 postat de Alina Cristina Moise-Olteanu

    O voce deosebita!! Ne-a cantat si incantat la nunta mea in anul 2014!! Un om cum rar mai intalnesti!! Dumnezeu sa te odihneasca in pace suflet bun!!

  • Link la comentariu prietenii Sâmbătă, 30 Iulie 2016 12:48 postat de prietenii

    Poate ingerii iti vor spune cat de mult ne lipsesti!

  • Link la comentariu prietenii Sâmbătă, 30 Iulie 2016 12:47 postat de prietenii

    Drum bun, ingerul nostru!

    Intotdeauna ne gandim ca maine va veni. Pentru noi si pentru cei pe care ii iubim! Amanam sa ne spunem cuvinte frumoase, sa ne vedem la o cafea, sa ne strangem in brate un prieten drag. Amanam fericirea si clipele personale, punand pe primul loc viata profesionala si uneori chiar banii. Amanam sa petrecem timp cu oamenii care conteaza in viata noastra.

    Amanam pentru ca avem timp. Sau cel putin asa credem. Ca suntem eterni, ca avem tot timpul din lume inaintea noastra. Ca nu trebuie sa ne grabim nicaieri. Toate la timpul lor. Dar uneori, timpul se opreste in loc. Nedrept de devreme.

    Timpul s-a oprit pentru un suflet frumos si sensibil. Un om care visa in culori si ne vorbea despre sufletul lui imens prin magia buchetelor care ii ieseau din maini. Un om pentru care culoarea era un infinit de sentimente. Un om vesel si bland, pozitiv si sufletist. Un suflet sensibil de artist care se exprima prin flori si cantec si ne daruia bucuria magiei lui.

Lasă un comentariu