Imprimă această pagină

Lidia Ionescu-Shiller: „Acești doi medici sunt îngerii soțului meu”

27 Decembrie 2015 - 
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Zilele trecute am primit la redacție o scrisoare. Expeditorul ne ruga ca în măsura posibilităților să-i publicăm aceste rânduri. Și cum luna decembrie este luna cadourilor, luna în care simțim cu toții nevoia să fim mai buni, mai receptivi, ne-am gândit să-i oferim acest cadou.

„În urmă cu o lună pentru prima dată în viața mea am trecut prin niște situații complicate care mi-au dat neliniște, multă emoție. Cu toate că priveam cu optimism și multă speranță viitorul neliniștea punea stăpânire pe sufletul meu! Avea să mi se schimbe viața, iubitul meu, soțul meu, avea de trecut clipe grele, pline de chin și de întrebări fără răspuns. Povestea mea începe așa: Pe data de 11.11.2015 a.c, soțul meu a fost internat la Spitalul Universitar de Urgență București cu diagnosticul principal - Fractură bimaleolară stânga și un diagnostic secundar -Sincopă de Etiologie neprecizată. Această sincopă, după un acces de tuse, a produs precipitarea (căderea) de la înalțimea soțului meu (1,99cm) care s-a soldat cu o fractură bimaleolară. De la ce a avut cea sincopă nu ni s-a explicat dar, în urma investigațiilor suplimentare de specialitate, după o săptămână s-a constatat că este perfect sănătos. N-am putut să mă bucur de acest rezultat, am fost nemulțumită când șeful secției Ortopedie (E.R) l-a anunțat pe soțul meu că va fi externat așa cum este, neoperat și lăsat cu acele sincope care-i provocau crize. Da, îl externau fără să îl mai investigheze, negăsindu-i nici un tratament. Eram nemulțumită de decizia luată de medic și, am refuzat categoric ca soțul meu să părăsească spitalul!

Aveam alte așteptări de la acest spital, de la acest șef de secție, de la acest doctor care a depus un jurământ atunci când a ieșit de pe băncile facultății, în ceea ce privea investigarea domnului meu, fiind un caz special ca diagnostic. Îmi este rușine de ce-am făcut mai departe, imi este rușine că a trebuit să fac uz de profesie, imi este rușine și mă gândesc cu groază ce se întâmpla cu un om simplu, cu un om fără posibilități? Am cerut transferul la Institutul Național de Neurologie și Boli Neurovasculare. Trebuia să îl ajut, trebuia să ajung acolo, să fie investigat de cel mai bun neurolog din țară ACAD.PROF.DR.CONF.CONSTANTIN POPA.

Mă rugam la Dumnezeu să-mi dea un dram de noroc și să pot rezolva problema pe care o aveam. Eram disperată, durerea îmi străpungea inima, nu mai știam ce să fac, încotro s-o apuc. Am făcut un apel, un „strigăt” de ajutor, pe pagina mea de facebook. Pentru prima dată i-am simțit cu adevărat importanța acestei rețele de socializare. În urma apelului făcut, un prieten și coleg de breaslă mi-a întins nu numai o mână, chiar și sufletul și, am reușit să ajung la acest OM. Un om de valoare, un om de o bunătate și înțelegere ce rar am întâlnit, un doctor care înainte de profesia de medic are calitatea de om, într-un cuvânt un profesionist. Înainte de a sta de vorbă cu soțul meu l-a trimis la analize. În câteva minute i s-au făcut absolut toate analizele neurologice (analize de laborator, ECG, EEG, RMN), investigații ce puteau fi făcute și în Spitalul Universitar de Urgență dacă le păsa.

Recunosc că sprijinul primit a fost peste așteptările mele, am avut parte de o primire călduroasă și un suflet deschis să ajute cum poate mai bine! Multumiți de investigații și bucuroși că neurologic soțul este bine, a fost transferat din nou la Spitalul Universitar de Urgență la secția Cardiologie, la Prof. Dr. C.M pentru explorarea unei cauze cardiovasculare pentru sincope recurente. Situația în ansamblu a soțului meu fiind cunoscută și de managerul Spitalului (Prof. Dr. C.C ). S-a constatat în urma monotorizării EKG că aceste „sincope vagale” nu sunt de natură cardiologică. Da, ne-am întors de unde am plecat. Am dat aceleași „doamne” asistente de la secția Cardiologie care se putau urât cu pacientii. Norocul nostru a fost că nu am stat mult și soțul meu a fost externat ameliorat, fără a i se da un tratament ci doar câteva recomandări în ceea ce privește regimul alimentar și, bineînțeles, interzicerea fumatului. Am ajuns la secția Ortopedie pentru intervenția chirurgicală. Este adevărat că nu eram singuri și situația s-a schimbat, de data asta. Soțul meu a fost așteptat de dr. VLASE MARIUS, cel de-al doilea om cu suflet mare, un doctor cu experiență, bunătate și dăruire, cel care l-a operat cu toată grija, atenția! Acești doi medici sunt îngerii soțului meu.

Ei și acel prieten, de pe rețeaua de socializare, sunt  îngerii nostri, așa am simțit. Datorită lor soțul meu acum este pe drumul cel bun deși va dura câteva luni bune, cu răbdare și kinetoterapie, până va face pași spre vindecare. Eu și copiii îi suntem aproape cu dragostea noastră și cu toții vom depăsii aceste momente grele! Pentru mine această perioadă a fost încă o dovadă că în jurul meu sunt mulți oameni minunați, buni, sufletiști cărora nu cred că voi putea vreodată să le mulțumesc îndeajuns. Recunoștința familiei mele se îndreaptă către toți oamenii care ne-au fost aproape cu multe gânduri bune, cu sutele de mesaje de susținere! Se apropie sfârșitul de an și am dorit să prezint această poveste a noastră să înțelegeți că nimic în viață nu este întâmplător și faptele noastre bune se vor întoarce spre noi în momentele cele mai grele, prin oameni trimiși de Dumnezeu!

Doresc tuturor Sărbători fericite, iar fiecare dintre faptele voastre bune să vă fie răsplătite înzecit! Să aveți parte de un Crăciun și de un sfârșit de an așa cum vă doriți, alături de cei dragi, cu multă bucurie și momente frumoase!”

Articole înrudite

14 comentarii