Evenimentul zilei

Sam08192017

ActualizatMie, 15 Mai 2013 12pm

Back Sunteți aici:Special Viata Din amintirile unui EROU în Afganistan: „Unii își împingeau copiii către noi, alții îi lăsau jos în zăpadă, femeile urlau”

Din amintirile unui EROU în Afganistan: „Unii își împingeau copiii către noi, alții îi lăsau jos în zăpadă, femeile urlau” Recomandat

08 Ianuarie 2016 - 

Pentru plutonierul Marius Apostol, unul dintre primii militarii pe care România i-a trimis mai întâi în Bosnia și, mai apoi, în Afganistan, începutul anului, de mai vine de opt ani, îi dă fiori pe șira spinarii. La numai o zi distanță de data de 9 ianuarie, veteranul care a încălcat consemnul pentru a salva câteva vieți nevinovate, își aduce aminte cu lux de amănunte acele clipe de coșmar. Copiii peste care a năvălit războiul i-au rupt sufletul...

 „Pe 09 ianuarie 2008, eram în drum spre Afganistan. La București, erau minus 7 grade Celsius și zăpadă și, din câte știam noi, în Afganistan era mai cald. Am stat însă în baza din Kandahar 2, două zile. Din cauza condițiilor meteo nu zburau elicopterele. Apoi am plecat către provincia Zabul-Lagman, cu sarcina de a supraveghea autostrada A1, numită și „autostrada morții”.

Februarie a venit cu un ger crâncen de - 30 de grade și zăpadă de doi metri. Într-o noapte, mașina cu care se făcea schimbul nu a mai pornit din pricina zăpezii, așa că militarii au făcut 12 km pe jos, pe viscol. În iarna aceea, zeci de copii afgani au murit de frig”, își amintește Apostol.

„Dumnezeu are grijă de familiile noastre”
„Într-o zi geroasă de februarie, s-a auzit în stație: către toate posturile Tatăl nostru care ești în ceruri... Am amuțit. Era caporalul Viorel Bazgan, la prima lui misiune. Viorel era căsătorit și avea un copil. Am dat prin stație: Bravo 11, sunt baza. S-a întâmplat ceva? Comunică! Tăcere. Am plecat împreună cu un alt caporal să văd ce se întâmplă. În timp ce alergam prin zăpadă nu mă gândeam decât să-l găsesc în viață. Am alunecat pe scările punctului de observație dar m-am ridicat și mi-am văzut de drum, nu eram capabil să simt nicio durere. L-am găsit pe Viorel jos, gânditor, cu arma lângă el. L-am întrebat ce a pățit. El mi-a răspuns: „M-am săturat șefule! Ce căutăm noi (...) ... aici”.


„Caporalul avea copilul bolnav iar soția îl soma să se întoarcă acasă. Atunci am înteles ce se petrece în sufletul lui. Încercam să-l ajut și să-l fac să înteleagă că, noi militarii, avem o datorie. L-am luat cu binișorul și am mers în sala de mese. Acolo l-am luat bărbătește și i-am mai explicat încă o dată:  Bazgane, noi suntem militari, ne facem datoria. Ai să vezi că în câteva zile, băiatul se va face bine și doamna o să înțeleagă. Dumnezeu are grijă de familiile noastre. Și am avut dreptate!”

Au băut un ceai, au spus un banc și l-a văzut că zâmbește.Aymosfera nu mai era așa încordată. Au stat preț de o oră liniștiți când o altă problemă s-a ivit.

„Își împingeau copilașii în brațele noastre”
Prin stație se anunță că un grup de săteni se apropie de obiectiv.

„Erau 20 de persoane, femei, bărbați, copii, strigând după ajutor. Am cerut un interpret. Unii își împingeau copiii către noi, alții îi puneau jos, în zăpadă, femeile urlau. Era tensiune mare. Știam că talibanii erau în stare să sacrifice și copii cu dispozitive explozive”.
A venit interpretul care le-a spus că afganii vor să le dea copiii ca să nu le moară de frig. Ordinele erau însă clare: accesul este interzis fără aprobarea comandatului.
 „Unul dintre săteni s-a apropiat cu copilul în brațe de barieră și l-a aruncat în zăpadă. Alții l-au urmat. Am dat ordin să luăm copiii la infirmerie. Un coleg îmi tot spunea: ce faci, Marius? Încălcăm ordinul! Am țipat la el și am spus: pune mâna pe copil și hai repede să-i ducem la infirmerie. Nu vezi că mor? Unul dintre copii avea o fețișoară mică cu buze învinețite. Nu-mi era clar dacă mai trăiește. M-am dezbrăcat de scurta militară, l-am înfășurat și am fugit cu el la infirmerie. Eram epuizat. Mă rugam să trăiască acei copii. Încălcasem consemnul, dar nu mai conta. Cred că în noaptea aceea am salvat 6-7 copii”.


Dacă talibanii ăștia nu te-au omorât, cred că te omor eu
Când plutonul a ieșit din schimb „eu am fost chemat la comandament. Erau comandantul, șeful de Stat Major și alți ofițeri... Comandantul batalionului către mine: măi Apostol, ce mă fac eu cu tine, măi? Dacă talibanii ăștia nu te-au omorât, cred că te omor eu. Mi-a zâmbit în colțul gurii. Comisia a decis să-ți dea un avertisment, mi-a spus”.

Și astăzi luptă, și el și soția, pentru camarazii răniți

Această poveste l-a făcut pe plutonierul Marius Apostol, președintele Asociației Militarilor Veterani „Sf. Mare Mucenic Dimitrie”, să se gândească la ceea ce are de făcut pe viitor pentru camarazii săi. Acum luptă, din răsputeri, pentru un centru de recuperare în care colegii de suferință să poată fi tratați la fel ca-n occident. Uită de durere, uită de boală, uită că trebuie să se menajeze și pleacă mereu „la luptă” pentru a reuși să vadă demarat acel proiect.

Familia îî este alături. Carmen, soția lui, și ea cadru militar, are lacrimi în ochi și se uită în gol. Încerc să-i adresez o întrebare și-mi face semn cu mâna că nu poate vorbi. Cu greu poate să articuleze câteva cuvinte. La un moment dat își cere scuze și-mi spune: „De fiecare dată când povestește câte ceva din Teatrele de Operații îmi aduc aminte acea zi cumplită în care a fost rănit. Îmi aduc aminte și retrăiesc acele momente, acele zile, acel coșmar. Ne-a marcat, pe mine și pe copii... Nici după atâția ani nu ne-am liniștit. Nimeni nu știe prin ce durere și ce chin am trecut. Dumnezeu să ne dea putere și să ne țină aproape de el, să ne ajute să realizăm ceea ce ne dorim pentru toți militarii suferinzi și pentru familiile lor. Asta ne-ar aduce liniștea și puțină bucurie, așa știm că n-am luptat degeaba”

Citește și pe evz.ro

9 comentarii

  • Link la comentariu Adrian Tanase Joi, 11 Februarie 2016 09:15 postat de Adrian Tanase

    Felicitari anticipate,sunt sigur ca veti reusi in a demara centrul.Pacat ca aceste ,,Operatiuni'' atat de importante nu sunt facute publice prin intermediul televiziuni de stat si chiar si cele private.Probabil sa-r fi gasit si oameni care au trecut prin necazuri asemanatoare dispusi sa dea o mana de ajutor .Cei care trebuie sa faca public asemenea fapte sunt ocupati cu manelesti si femei ,,usoare''.Astai viata ne intrebam daca se mai merita sa faci sacrificii pentru ati onora Tara!Sati dea Dumnezeu sanatate tie si familiei,.

  • Link la comentariu un moldovean Sâmbătă, 09 Ianuarie 2016 02:12 postat de un moldovean

    dupa comentariile scrise in evz.ro incep sa ma indoiesc de bunatatea romanilor

  • Link la comentariu conteaza cine sunt, conteaza ce simt Sâmbătă, 09 Ianuarie 2016 02:10 postat de conteaza cine sunt, conteaza ce simt

    nu inteleg de ce nu publicati toate comentariile. O spun iar si sper sa-mi apara comentariul.
    Cititorii de la evz.ro au comentarii urate la acest articol, de ce? Stiu ei ce inseamna sa-ti lasi familia acasa si sa traiesti aproape in fiecare zi cu frica ca s-ar putea sa nu-i mai vezi niciodata? stiu ei ce inseamna pentru familie ca te-a vazut cand ai plecat si poate nu o sa te mai vada niciodata asa cum ai fost? cineva zicea ceva de copii, oare au vreo vina sufletele nevinovate de cateva luni?

  • Link la comentariu Tina Matei Sâmbătă, 09 Ianuarie 2016 02:03 postat de Tina Matei

    mult succes!

  • Link la comentariu Tina Matei Sâmbătă, 09 Ianuarie 2016 02:01 postat de Tina Matei

    mult succes

  • Link la comentariu Vlad Costin Niculescu Sâmbătă, 09 Ianuarie 2016 01:57 postat de Vlad Costin Niculescu

    Totul pentru Poporul meu si nimic pentru mine DAR Sentimentul de a DARUI ii amplifica Puterea in fiecare zi si multi Oameni isi vor pune un mare semn de intrebare daca nu exista cu Adevarat un Dumnezeu care aude si vede totul! cand spun saa stie toata Romania si cartierul cine este boierul! Michail M. Gorbatschow a a atras atentia: Cine va veni prea tarziu il va pedepsi viata! Eu gandesc si Cred ca a venit timpul de a veni si prea tirziu Dar cu Bunavinta de a se stradui repara ce a ce au distrus cu o filosofie absolut gresita de gandire! Vlad

  • Link la comentariu Ionica Stefan Sâmbătă, 09 Ianuarie 2016 01:54 postat de Ionica Stefan

    BRAVO Apostole... toata stima ... hai ca incet incet poate reusim sa facem tineri din ziua de astazi sa fie mandri ca sunt ROMANI !

  • Link la comentariu Vasile Sâmbătă, 09 Ianuarie 2016 01:47 postat de Vasile

    sa dea Dumnezeu sa reuseasca sa faca acel centru si sa i-a aminte si cei de la noi .... avem si noi oameni bravo aici dar voi, romanii, ne aduceti aminte de buneii nostri. aveau acelasi suflet...

  • Link la comentariu Vasile Sâmbătă, 09 Ianuarie 2016 01:47 postat de Vasile

    sa dea Dumnezeu sa reuseasca sa faca acel centru si sa i-a aminte si cei de la noi .... avem si noi oameni bravo aici dar voi, romanii, ne aduceti aminte de buneii nostri. aveau acelasi suflet...

Lasă un comentariu